Sindromul de intersecție posterior este frecvent la dansatori (5%) și este caracteristic dansului clasic din cauza utilizării hiperflexiei plantare repetate în demi-pointes și pointes.
Conflictul posterior este legat de blocarea de țesut sau de os între calcaneum și tibie, în flexie plantară. Elementele blocate pot fi fie din partea posterioară a astragalului, fie părți moi ( ligamente).
Ciclismul este un sport în care sportivul are o descărcare relativă a articulațiilor, fiind astfel foarte protector cu aparatul locomotor.
Serviciul în tenis este o mișcare foarte complexă care angajează atât membrele inferioare, centura pelviană, coloana vertebrală, centura scapulară cât și membrele superioare. Viteza cu care un jucător de tenis profesionist servește poate atinge un maximum 250 km/h. În cazul bărbaților aceștia ating adesea 200 km/h, iar femeile 180 km/h. Din aceste motive serviciul în tenis devine agresiv pentru coloana vertebrală a sportivului cât și pentru mușchii abdominali.
Periostoza sau „shin splints” este o afecțiune frecvent întâlnită la alergătorii de fond (jogging, maraton etc) și reprezintă un sindrom de surmenaj microtraumatic la nivelul crestei tibiale sau a feței antero-interne sau bordului intern al tibiei.
Fractura de stres a sacrumului apare frecvent în special la alergătorii de distanță lungă. Adesea aceste fracturi sunt confundate cu lombalgii joase și din această cauză, trec neobservate și astfel frecvența lor este subestimată.
Toate sporturile care presupun armarea brațului (mișcare complexă care asociază abducție extensie și rotație externă), cum este de exemplu cazul la aruncarea suliței sau a mingii la handbal. Sportivii care implică astfel de mișcări sunt predispuși la leziuni la nivelul bureletului genoidian cu umăr dureros și instabil (instabilitate cronică anterioară). Aceste leziuni apar din cauza traumatismelor repetate din cursul miscărilor iterative de armare a brațului.
