Kinetoterapia este recomandată într-o serie de afecțiuni ale aparatului locomotor/mioartrokinetic, dar nu numai, și totodată persoanelor sănătoase pentru întreținere corporală, creșterea tonusului și forței musculare.

Kinetoterapia ( KT) urmărește:

1. Corectarea posturii și a aliniamentului corpului prin tehnici specifice realizate prin postura corectă sau hipercorectă menținută prin diverse metode de fixare.

2. Creșterea mobilității articulare prin mobilizări pasive, pasiv-active, mobilizări active analitice, tehnici de facilitarea neuromusculare proprioceptive (FNP).

3. Creșterea forței musculare prin tehnici specifice bazate pe contracții izotonice, izometrice, concentrice și excentrice;

4. Creșterea rezistenței musculare prin tehnici în care se urmărește creșterea capacității mușchiului de a exercita un exercițiu sau o activitate o perioadă prelungită de timp.

5. Coordonarea, controlul și echilibrul (propriocepția) prin tehnici specifice folosite pentru o gamă largă de afecțiuni.

6. Antrenarea la efort: un număr mare de persoane sănătoase, sedentare, bolnavi cardiorespiratori sau cei care au trecut printr-o perioadă lungă de imobilizare au un grad de dificultate mai mare sau mai mic de toleranță la efort. Prin exerciții specifice de antrenare la efort, aceste persoane ajung să atingă un nivel net superior al toleranței și adaptării la efort.

7. Reeducarea respiratorie: sunt exerciții specifice pentru contractarea mușchilor intercostali și abdominali ca și posturi specifice ale kinetoterapiei de drenaj, relaxare și facilitare respiratorie.

8. Reeducarea sensibilității: sunt tehnici specifice folosite pentru stimularea terminațiilor senzitive de la nivelul zonei afectate.

9. Relaxarea: in kinetoterapie, relaxarea este un obiectiv foarte important, folosind mai multe tehnici specifice, printre care tehnica Jacobson, Schultz și streching-ul. Prin metoda streching-ului se obține întinderea mușchilor pe toată lungimea acestora, având ca rezultat relaxarea.