Sindromul de intersecție posterior este frecvent la dansatori (5%) și este caracteristic dansului clasic din cauza utilizării hiperflexiei plantare repetate în demi-pointes și pointes.
Conflictul posterior este legat de blocarea de țesut sau de os între calcaneum și tibie, în flexie plantară. Elementele blocate pot fi fie din partea posterioară a astragalului, fie părți moi ( ligamente).
Se poate defini ca un ansamblu de patologii mecanice microtraumatice ale tarsului posterior caracterizate prin dureri posterioare ale articulației gleznei majorate în flexie plantară forțată. Este o patologie pe care o întâlnim frecvent la dansatorii de dans clasic în special, deoarece poziția pointes majorează flexia plantară a piciorului, iar aceasta crește riscul de contact anormal prin zdrobirea elementelor posterioare între tibie și calcaneum. Adesea acest conflict îl putem întâlni și la fotbaliști, cazuri în care partea posterioară a astragalului se fracturează în urma unui traumatism în flexie plantară , deoarece este prinsă violent între tibie și calcaneum.
Leziunile acute se limitează doar la leziuni osoase, iar leziunile cronice, asociază leziuni osoase cu leziuni ale părților moi.
Din punct de vedere al fiziopatologiei se pare că este implicat tipul de traumatism ( macro sau micro traumatisme), morfologia cozii de astragal ( scurtă sau lungă). Cea lungă fiind factor de risc ) și prezența sau nu a osului trigon. ( este congenital, osul trigon se conectează cu talusul printr-o bandă fibroasă)
Tratamentul constă în repaus sportiv, imobilizare. Infiltrațiile cu corticoid la nivelul conflictului sunt discutabile.
Acesta este tratamentul formelor micro-traumatice, la care se adaugă ședințe de kinetoterapie care vor avea ca obiectiv repartizarea diferită a presiunilor mecanice a piciorului în hiperextensie.
În cele mai multe cazuri se realizează o artroscopie având ca scop rezecarea țesuturilor blocate în articulație.
Prevenția: frecvența apariției sindromului de intersecție posterior și indicația sa chirurgicală frecventă, merită mai degrabă o prevenție în special prin întinderi ale mediotarsului și nu ale articulației tibio-tarsiene.
– Dr. Laura Cupsa: medic specialist recuperare medicală, medic specialist medicină sportivă. (www.drlauracupsa.ro)
