Fiecare zi este însorită, chiar dacă poate norii sau ploaia pe ceilalți îi poate face să spună că nu este așa.
Viața mea nu se reduce numai la alergat, însă energia plăcerii de a alerga mă face în fiecare zi să văd soarele. Merg zilnic la sala și, pe bandă sau pe bicicletă, “străbat” între 7 și 11 km. Plăcerea epuizării musculare de la final este înțeleasă doar de companionii mei.
Îi găsesc uneori la intrare, la o vorba, pe unii dintre cei de la sala și , zâmbind, se fac pariuri, fără miza, ce aparat am să “omor” azi mai mult , bandă sau bicicletă. 😊
De meserie sunt inginer, iar acum, la 60+, când poate unii ar spune că trebuie să mă apuc de murături, bârfe și berici cu prietenii, eu continui să fac ce mi-a plăcut întreagă viață: să alerg. După ce? După sănătate, prietenie, competiție uneori, bucurie și aer liber. Îmi plac și le practic și alte sporturi, am fost mereu foarte activ, “duracell” de dimineață până seară, însă alergatul este Pasiune.
De multe ori mă înscriu la diverse concursuri de lungă distanță, pentru competitivitate și frumusețea prezenței celor ca mine. La unele urc pe podium. La altele doar mă bucur de încă o zi minunată.
Mai ales că Pasiunea mea s-a transmis generatiilor urmatoare. Am doua fiice, un fiu, gineri și o nepoțică de 5 ani acum, ce aleargă împreună cu mine, atât la antrenamente cât și în competitii. Cea mică a alergat intr-o competiție când avea minus o luna, adică era în burtica mamei ei de opt luni, mama ce alerga cu placere când toți îi spuneau să mai stea potolită. 😊
Ce satisfacție mai mare ca alinierea la start să fie a celor trei generații de alergători din familia mea?!
Dar m-am luat cu vorba și ….trebuie să spun cum de sunt așa în formă mereu, cum de orice mică accidentare trece repede și bine, cum de nu am teamă de recuperare. Chiar fără să am un motiv aparent, merg la control în mod regulat la Djoko la clinică, mă dau la verificare pe mâna doctorului Codrin, mă las răsfățat cu fizioterapie, mai muncesc puțin la kineto și “zbor” apoi într-o formă excepțională.
Am un deceniu, ba nu, peste doisprezece ani…..nuuu, am aproape cincisprezece ani de când am încăput pe mâna dibace a lui Djoko și am rămas lipit de el oriunde ar avea clinica. Cum spune el: ma monitorizează cu mare grija. 😊
Cum e și normal când faci ceva exceptional, din pasiune, clinica lui tot crește, se mărește, are tot mai mulți angajați, iar binefacerile de acolo sunt mereu la fel. Oamenii lui sunt ca și el, buni profesioniști, veseli, empatici… îmi place fiecare minut petrecut acolo. Fiind clinică de recuperare, ai putea ușor să te gândești că este un loc al suferinței și durerii, dar nu, la KMH bucuria înlocuiește suferință și rezultatele durerea.
Atmosfera remarcabila din sala se datoreaza atat terapeutilor mereu atenti , dar si bine dispusi, cat si amestecului de pacienti. La KMH intalnesc tineri sportivi profesionisti rupti la meciuri, batrani intelepti cu operatii ortopedice, pasionati de sport ce au “calcat pe bec” , copii jucausi si gospodine alunecate pe gresia uda.
Vedete sau nu, toti participam la crearea experientei benefice si utila numita Kineto Medical Health! Multumesc si voi plonja in ea cu placere de fiecare data.
