Sunt peste 10 ani de când am făcut cunoștină cu LIA cea Ruptă – ligament încrucișat anterior făcut praf, dar norocul care mă urmărește în continuu, m-a dus în “brațele”, mai curând mâinile lui Liviu Ojoga – Doctor Ortoped care m-a operat cu măiestrele sale mâini de o precizie extraordinară.
Și când ziceam că totul e gata, direct de pe patul de spital, m-a condus (la propriu!) undeva în spatele Pieței Matache, pe o uliță. Mă gândeam la pesisajul destul de sordid al zonei și nu înțelegeam ce căutam acolo în loc să fiu la mine în pătuț, acasă, odihnindu-mă după operație.
Cu 2 cârje, urc câteva scări și ajung să să dau mâna cu un tânăr roșcovan, simpatic, cu o vorbă repezită și cu un accent fin, balcanic. Gjorgji. Gjorgji Nedelkoski. Sau cum i se spune „Djoko”. Macedonean, om bun și foarte empatic, asta ca bonus la super profesionalismul cu care te face bine. Inspirațional “hai că poți”, “hai că e ușor și te faci bine repede” „asta nu e durere mare, mai fă 400 de repetări și nu te mai doare nimic“ și omniprezent, având grijă ca fiecare pacient să aibă program personalizat.
În 3 luni de zile, mergeam și țopăiam, insă aceste luni petrecute în spatele Pieței Matache, zi de zi cu Djoko și Iri, m-au adus aproape de suferințe asemănătoare (ajunsesem să încurajez eu proaspeții operați!), de rugby și ai săi adepți veniți la recuperare, de fotbaliști tineri și ambițioși și de Djoko și pasiunea lui de a te pune (la propriu!) pe picioare. Ce a fost un moment cheie în a înțelege sufletul pe care îl pune Djoko în munca lui, a fost când mi s-a dat cheia de la cabinetul de recuperare, “ca să vii să îți faci exerciții și în weekend, să te faci bine mai repede”….deci un om, necunoscut mie până în acele momente, îmi dă cheia de la “palat”, ca să mă încurajeze să mă fac bine mai repede!!! Cum să nu îl iubești pe Djoko??
Atât de tare, încât acum, după 10 ani, am găsit potrivit să îmi fac praf cotul stâng, linistitită fiind că vechii mei prieteni, Dr. Liviu Ojoga și Djoko, mă fac ei bine repede. Am căzut pe faleza din Corfu în iunie 2023 și, protejând genunchii în marea alunecare pe pietre, în papucei umezi tocmai buni de căzut, am aterizat în cot.
Traseul a fost simplu, operație complicată, căci fractura era cominutivă, adică fragmente de oase împrăștiate peste tot în cot…șuruburi și gata, direct la Djoko la noua clinică strălucitoare și elegantă, deja avansată de la Piața Matache la Piața 1 Mai! Când am intrat aici cu aceeași încredere de acum 10 ani, am văzut o echipă de super profesioniști, parca aleși după chipul și asemănarea cu Djoko, mai puțin părul roșcovan. Vlad, Costa, Cristi, Răzvan, Ștefan, George, Bogdan, Alex, Boris-le francais, numai băieți de băieți care mișună pe lângă tine cu grijă și atenție ca să iți faci fară grijă programul personalizat stabilit de Djoko și medicii specialiști în recuperare care fac parte din KMH.
Veselie mare deși toți suntem suferinzi, glume, încurajări și voie bună, dar cel mai cool mi se pare că suntem toți “tu”, suntem apropiați prin suferințele în diverse stadii, ne pasă, mereu întrebăm când vine un pacient nou ce are, cum a pățit porcăria, și îl încurajam și noi, suferinzii, că se vă face bine repede…mă rog, în câteva luni.
Despre bietele suferințe ale cotului, pot să spun că vechile sintagme românești, ca de exemplu “mă doare în cot” au pornit cu siguranță nu de la um om suferind asemenea mie…este groaznică durerea în cot iar recuperarea complicată și de durată, dar la Djoko, totul pare o joacă. Zilnic cam 2-3 ore de curenți tense, ultrasound, terapie individuală cu “au, au”, tecar cu căldură, și sute de repetări ba cu gantere, ba cu elastic, ba cu bicicletă de “mâna” de care până la această fractură și acest cabinet, nici nu știam că există.
Batrâni, tineri, veseli sau posaci, extrovert sau nu, aici suntem în familie, legați prin vindecarea unei traume, aici suntem în raiul în care ne facem bine cu zâmbetul pe buze, în locul unde “gașca de băieți” a lui Djoko, ne poartă de grijă. Cu grijă și Tender Loving Care, TLC. Am câștigat extensia cotului în doar 2 luni, flexia este și ea cool, mai am poate o luna și sunt ca nouă, cum eram înainte de vacanța în Corfu. Merg cu atât de mare plăcere la recuperare, îmi face atât de bine sufletului să fiu în acest loc luminos (la propriu și mai ales la figurat), că mi-e și frică să mai merg în concediu să nu-mi mai rup ceva doar de dragul de a veni din nou la Djoko!😊
