Una dintre patologiile degenerative prin suprautilizare în tenis este CONFLICTUL PERI-OLECRANIAN, iar Forehand-ul este principalul incriminat.
Conflictul peri-olecranian la nivelul cotului intră în cadrul cotului
degenerativ prin hiperutilizare de către sportiv și reprezintă o entitate
nosologică particulară. Cel mai adesea apare la jucători de tenis cu vârste
cuprinse între 35 și 50 de ani, care prezintă o durere lejeră la nivelul
cotului dominant, fără a avea antecedente de traumatism și care continuă
să joace, fiind de apariție progresivă.
Tabloul clinic este dominat de durere uneori acută , la extensia
completă a cotului la finalul unei lovituri de rachetă și de disconfort
funcțional în timpul practicării loviturii de rachetă.
În activitățile cotidiene, această durere și impotență funcțională pot apărea
la ridicarea de greutăți, simptome care pot deveni progresiv, invalidante.
Examen clinic: – nu se găsesc semne de tendinopatie epicondileană,
epitrohleană, bicipitală sau tricipitală
– nu există semne de instabilitate articulară ( frontală sau rotatorie)
– orice tentativă de punere în extensie rapidă a cotului, determină
durere acută posterioară
– această extensie nu este dar dureroasă ci există și o limitare de
amplitudine articulară de 5 pînă la 30 grade. Flexia este și ea limitată, însă
nu e dureroasă.
Aceste limitări de extensie și flexie contrastează cu mișcarea de
pronosupinație care ințial este liberă.
Investigațiile complementare care se efectuează sunt în primul rând sunt:
Imaginile radiologice standard și eventual computer tomografie și computer tomografia cu substanță de contrast.
Radiografia standard confirmă diagnosticul. Se constată o conservare
a interliniului articular care contrastează cu o hipertrofie osteofitică al
ciocului olecranian, și osificări ale fosetei olecraniene, în timp de cartilajul
este intact.
Cu ajutorul tomografiei computerizate , completat cu tomografia cu substanță de contrast, se localizează exact zonele de conflict osos care predomină de regulă la nivelul ciocului olecranului și marginea internă a olecranului care vine în contact cu osteofitele localizate în inserția capsulară . Uneori acest examen pune în evidență corpi străini intra-articulari radio-opaci și/ sau radio-transparenți.
Diagnosticul diferențial se face în special cu patologiile cu
instabilitate articulară a cotului:
– condromatoze sinoviale pure sau osteocondroze sinoviale
posttraumatice ( întâlnite frecvent la boxeuri)
– foarte rare artroze primitive care survin în general la subiecți mai
vârstnici unde leziunile de cartilaj predomină în compartimentul extern și
sunt mult mai importante decât reacția osteofitică pericartilaginoasă.
Tratamentul constă în realizarea artrolizei chirurgicale , realizată în
general prin abord extern. Acest gest de artroliză se realizează prin
capsulectomie posterioară și rezecție de osteofite olecraniene care
blochează, în cazul unui deficit de extensie redus. Când deficitul de
extensie este mai important, un gest complementar de capsulectomie
anterioară este necesar. În toate situațiile în care există și corpi străini ,
aceștia trebuie în mod obligatoriu extrași.
Recuperarea postoperatorie imediată:- este reprezentată de o recuperare
în mod esențial activă, alături de crioterapie și tratament antiinflamator.
Recuperarea durează între 3 și 8 săptămâni iar recuperarea completă
a amplitudinilor articulare este posibilă cu dispariția durerilor în
hiperextensie.
Reluarea unei activități sportive este de asemenea posibilă.
Pe termen lung, se pare ca nu există o evoluție importantă spre
artroză sau osteofitoză periarticulară, în ciuda reluării activității sportive.
– Dr. Laura Cupsa: medic specialist recuperare medicală, medic specialist medicină sportivă. (www.drlauracupsa.ro)
