Este întâlnit la sportivi de orice nivel, frecvent întâlnit la alergători dar
și la cicliști însă mai puțin frecvent, mers atletic dar și la skiori de fond. Reprezintă o tendinopatie a bandeletei ilio-tibiale care se acompaniază în 30% din cazuri de o bursită.
Este a doua leziune ca frecvență întâlnită la alergători și primă cauză de dureri laterale de genunchi. În timpul alergării, mușchiul tensor al fasciei lata asigură nu doar controlul varusului genunchiului dar posedă și o funcție particulară: este extensor al genunchiului în poziție de extensie dar devine flector dincolo de 30 de grade de flexie. Acest pasaj înainte-înapoi al axului de flexie/extensie al genunchiului , se efectuează prin balansarea condilului extern de care este separat de o bursă seroasă.
Factori favorizanți:
– inegalitate de lungime a membrelor inferioare ( membrul inferior
mai lung este predispus)
– creșterea excesivă a forței musculare și hipoextensibilitatea
bandeletei ilio-tibiale
– proeminența condilului femural lateral
– probleme de statică plantară
Apariția acestui sindrom poate fi de cauze multifactoriale putând
include și erori de antrenament, kilometraj excesiv, creșterea bruscă a
numărului de kilometri parcurși, cursă pe teren decliv.
Semne clinice:
Durerea este situată în compartimentul extern al genunchiului și are
apariție progresivă în afara practicii sportive ( coborât trotuare, scări,
poziție ghemuit). Examenul regăsește adesea un genu varum asociat mai
mult sau mai puțin unui calcaneum varum.
Diagnostic diferențial:
• menisc lateral
• sindrom rotulian
• patologie peroneo-tibială superioară
• fractură de oboseală
Dar anamneza și clinica sunt foarte specifice.
Tratament:
Faza acută: în faza acută , durerea este de cele mai multe ori
rezistentă la tratament. La Kineto Medical health utilizăm în această fază punctele trigger de declanșare miofascială a bicepsului femural, mare fesier, vast lateral și a fasciei lata. Este faza inflamației acute la nivelul inserțiilor elementelor pasive și active ale bandeletei. Terapia manuală este cea mai utilizată în această fază.
Ionoforeza cu dexametazonă poate fi utilă pentru rolul
antiinflamator.
Alergătorii trebuie informați în această fază de tehnica mersului
pentru a controla, căderea pelviană, ridicarea pelviană și alinierea .
Procesul de evaluare poate să includă « step-down test », cu control video eventual pentru a aprecia mai bine controlul trunchiului, bazinului și al genunchiului. Testul se folosește și ca exercițiu în această fază.
Prin feedback video sau în oglindă, se poate obține un mai bun
control al genunchiului și o corectare a alinierilor pentru corectarea mersului. De exemplu, alergătorii care prezintă un varus de genunchi majorat, vor beneficia de această strategie.
Faza subacută:
Este marcată de diminuarea durerilor și a inflamației. Se poate
administra o injecție cu corticosteroid, ghidată prin ecografie, dacă durerea pe condilul lateral persistă.
Întinderile (stretching) sunt indicate, aducând ameliorări
semnificative de amplitudine articulară . Pentru a diminua tensiunile pasive la nivelul bandeletei, se utilizează tehnici manuale de întindere sau exerciții la nivelul fasciei lata, vast lateral și biceps femural.
Faza de recuperare a forței:
Debutează când amplitudinile progresează și simptomele diminuă
Inițial se pune accentul pe contracții isometrice și excentrice a
segmentului posterior al fesierului mijlociu, punând accent pe alinierea membru inferior – trunchi. Importantă este și creșterea forței musculare a marelui fesier și rotatorilor laterali ai articulației coxo-femurale, din cauza mai ales a unei rotații mediale mai ample la alergători și de forța mai slabă a rotatorilor laterali întâlnită frecvent la alergători.
Tipic, pentru alergătorii de sex masculin, cei mai mulți care dezvoltă
sindrom de bandeletă ilio-tibială prezintă genu-varum și ei se pot antrena să reducă acest genu-varum , iar alergătorii de sex feminin să controleze adducția excesivă a coapselor (frecvent întâlnită la populația feminină), atunci când este cazul.
Exercițiile permit diminuarea tensiunilor excesive pe bandeletă și
compresia sau frecarea anormală a condilului lateral.
Faza de reluare a alergării:
Trecerea la această fază necesită capacitatea de a putea realiza
exercițiile în kinetoterapie, fără durere. Echipa de la KMH consideră tratamentul un succes odată ajunși în această fază
Durata totală a tratamentului poate fi până la 6 săptămâni , dar este
variabilă în funcție de sportiv.
Prima săptămână poate include sprint-uri ușoare pe teren plat
Alergarea în coborâre nu este recomandată în primele 2 săptămâni.
Accentul este pus pe controlul motor pentru a se putea concentra pe
controlul pelvian, al trunchiului și amortizare lejeră.
Locul durerii:
– Testul Noble. Noble a regăsit în studille sale un test de confirmare
prezent la toți pacienții cu durere la presiunea pe condilul lateral al
femurului între 30 și 90 grade de flexie a genunchiului. (Testul Noble sau
Nobel Compression Test).
– Testul Renne: sprijin unipodal pe partea dureroasă, durerea se
resimte de obicei în jur de 30 grade flexie genunchi.
– Dr. Laura Cupsa: medic specialist recuperare medicală, medic specialist medicină sportivă. (www.drlauracupsa.ro)
