Fracturile de oboseală întâlnite în tenis, cel mai frecvent au o localizare la nivelul humerusului, cubitusului,olecranului, radiusului și scafoidului. Fractura de oboseală a celui de al 2 lea metacarpian este destul de rară, însă este tipică unui sindrom de supraantrenament la sportivii de performanță.
Contează modul de priză al armei ?
Impingementul feței laterale a articulației pumnului este o patologie microtraumatică, a părților moi a feței laterale a pumnului care atinge elementele capsulo-ligamentare și survine în mod specific prin mișcări repetitive la scrimeurii tineri care au adoptat un anumit stil de priză a sabiei, spadei sau floretei. (mâner drept ținut la capăt)
Mușchiul cubital posterior se situează pe bordul cubital al antebrațului și se inseră prin tendonul său distal un pic deasupra capului ulnar , unde este menținut ferm printr-o teacă fibroasă. Inserția sa distală se situează pe tuberculul intern al bazei celui de al 5 lea metacarpian, fiind inervat de nervul radial și participă la stabilitatea încheieturii mâinii.
Nu, nu este vorba despre filmul „Cool Hand Luke” cu Paul Newman.
Mâna rece a jucătorului de volei. Ce este și de ce apare la acești sportivi?
Una dintre patologiile degenerative prin suprautilizare în tenis este CONFLICTUL PERI-OLECRANIAN, iar Forehand-ul este principalul incriminat.
Conflictul peri-olecranian la nivelul cotului intră în cadrul cotului
degenerativ prin hiperutilizare de către sportiv și reprezintă o entitate
nosologică particulară. Cel mai adesea apare la jucători de tenis cu vârste
cuprinse între 35 și 50 de ani, care prezintă o durere lejeră la nivelul
cotului dominant, fără a avea antecedente de traumatism și care continuă
să joace, fiind de apariție progresivă.
Este întâlnit la sportivi de orice nivel, frecvent întâlnit la alergători dar
și la cicliști însă mai puțin frecvent, mers atletic dar și la skiori de fond. Reprezintă o tendinopatie a bandeletei ilio-tibiale care se acompaniază în 30% din cazuri de o bursită.
Este a doua leziune ca frecvență întâlnită la alergători și primă cauză de dureri laterale de genunchi. În timpul alergării, mușchiul tensor al fasciei lata asigură nu doar controlul varusului genunchiului dar posedă și o funcție particulară: este extensor al genunchiului în poziție de extensie dar devine flector dincolo de 30 de grade de flexie. Acest pasaj înainte-înapoi al axului de flexie/extensie al genunchiului , se efectuează prin balansarea condilului extern de care este separat de o bursă seroasă.
